Chiar copiL .. !

Am crescut ! Deja clipele puerile ale copilariei s-au risipit in zare, in ceata, in nefiinta, iar mantia impermeabila a timpului mi-a acoperit privirea de parca nu as fi fost copil !
Covorul amintirilor presarat cu petale de trandafir a ramas doar o umbra.Cu fiecare clipa care trece in trecut ma indepartez de acel cuvant simplu,dar iluzoriu "COPILARIE"...
Traiesc cu amintiri, cu chipul mamei ce ma mangaia, cu papusile care imi inconjurau trupul si cu toate acele momente sublime imprimate ca o stampila..
Merg spre viitor, o sa ma transform in adult, iar viata mea pura si inocenta va deveni presarata cu incercari sufletesti, caci viata u e numai flori si bomboane! Pastrez momentele trecute pretuindu-le cu indarjire. SUBLIM !
O lacrima, apoi alta si alta imi inunda fata. REGRET ! Insa promit sa pastrez pentru vesnicie cuvantul pur, exuberant si plin de muzicalitatea inimii mele pe un piedestal. Acel cuvant, pentru toti este numic "copilarie".
Camera plina de rasete, de caldura si lumina va deveni rece,goala si parasita. Doar umbra amintirii ii va tine companie, dorind sa reinvie viata petrecuta plutind pur si simplu pe norii de vata, printre acele coarde muzicale care imi mangaiau inima.Acea viata unde la fiecare pas rasareau flori, la fiecare atingere faptele iluzorii apareau, iar pretutindeni zaream ingeri cu priviri senine, lipsite de ura si amaraciune.
Din trenul copilariei care mergea agale am sa cobor la prima statie intr-o lume cu totul transformata, unde voi spune aievea "A FOST ODATA" !

Doar aminTirea :x

..Citind "invitatie la vals " ... mi`a venit chef de un post :x...

Cu o stare jalnica, cu inima pierduta si zdrobita pe covorul format din cioburile ascutite ale gandurilor trecute, ma adresez TIE [ se stie :x..]

Mi-ai luat inima si ai pus-o in pieptul tau si ai promis sa ai grija de ea, sa o protejezi de ranile acelei iubiri marcante. Zambind am exclamat " Doamne`dumnezeule" si coplesita de valurile de ganduri si sentimente ce imi strabateau mintea, corpul si sufletul te-am sarutat.

Acel sarut profund, dulce a creat miliarde si miliarde de senzatii neexploatate, placute ce confereau acea teama. Primul nostru sarut ! Acel apus de soare, picaturile de ploaie ce imi atingeau fata, bratele tale oferindu-mi placere, siguranta... buzele noastre unite ... timpul a ramas in loc ! Sentimentele pe care sufletul meu de copil le nutrea pana in cele mai mici si nesemnificative celule a avut puterea dumnezeiasca sa opreasca secundele trecand !

Frumos nu ?! Erai coltul meu de Rai in iadul numit viata, atingerea care ma alina, care imi mangaia pielea catifelata si inima. Erai TOT !

Dar cum tot ce e frumos dureaza mult prea putin, magia clipelor pictate in adancul inimii cu pensula numita "amintire" si culoarea numita "viata" s-a risipit in zare. Fumul ti-a sters amintirea si lumea mea s-a naruit. Palma pe care indiferenta ta mi-a dat-o mi-a distrus ratiunea.

M-am refugiat intr-o camera, m-am inchis in mine tinand in mana cutia de bijuterii cu toate amintirile stranse pentru eternitate. Imi voi petrece vesnicia in acea odaie intunecata si rece a inimii mele, unde fantoma amintirii sa imi strabata secundele vesniciei. Sunt si voi fi a ta pentru eternitate !

Pentru TINE !

Simply sufar deci exist..

Stau,intinsa pe podea intr`o camera rece, sumbra,intunecata si goala.

Peretii din jurul meu sunt tristi, monstrosi si ma imping in abis.
Cuvintele pline de sentimente asternute pe hartie nu pot alunga rautatea de pe chipurile voastre nemiloase...si scriu ... si cu fiecare lacrima pierduta, un zambet apare in jurul meu.
Privesc prin fereastra camerei, impaienjenita si plina de scrum, scrumul care l`ati lasat in urma tradarii voastre, scrumul scurs prea devreme din tigarea prieteniei fumata timpuriu

...vad pe cerul indepartat o stea care zambeste in universul etern .. si e singura, parasita , dar ciudat..fericita !

Ma intreb .. DE CE ?!

De ce ati aparut ma in viata mea?! Voi monstrii fara mila si fara puritate, cu privirile sclipitoare si puerile de ingeri? M`ati facut sa vad Raiul, sa gust din seva sperantei, sa am parte de miresmele imbatatoare ca un drog, care te indeamna simplu sa plutesti ..

... ca mai apoi sa-mi dati o palma peste chipul meu plin de dorinta si sa ma lasati sa cad la infinit .. si cad ,.. pierduta .. gandind aievea .. de ce dracu nu m-ati lasat sa-mi traiesc viata si ati aparut in calea mea si ati reusit sa ma manipulati ca pe o papusa fara suflet si fara resentimente.. sa fac tot ce inimile voastre facute cioburi de propria voastra cruzime ma indeamna.

Imi spune-ati ca asta merit, nimic mai mult. Povestea Cenuseresei plina de amaraciune s-a regasit in mine. Povestea mea de viata cu paginile arse si gandurile de mai bine inundate de jalnicul, pateticul cuvant "ura".

Trista, dar reala si nepasatoare umbra prezentului ma apasa si ma sufoca indemnandu-ma sa ma inchid in mine ....
...si raman in abisul intunecat, in camera rece, refuzand cu indarjire sa devin una dintre voi ...
... Niste simpli demoni manati de acelasi resentiment "URA" !