One poem :x ..

1. Din acel cadru patetic aparent perfect
A ramas doar un decor mai mult decat infect
Actorii principali au incheiat ultima scena
Replica ei finala fiind mai mult decat obscena :
"Nu e vina mea ca s-a terminat
Tu spui ca nici a ta nu e, ca doar s-a intamplat
Vom afla intr`un final a cui vina este.
Cand tu vei fi aici, iar eu voi trece peste"

Fericiti ca teatrul a luat sfarsit
Spectatorii aplauda frenetic si neinchipuit
Nu admira actorii ci povestea lor
Sau poate nici povesea, ca n-a fost color
Poate doar refrenul vietii,refrenul tuturor.

REF : Cand piesa de teatru se termina anost
Te poti consola cu gandul ca ce-a fost a fost
Si apoi aplaudand aiurea, fara nici un rost.
Poti trece in nefiinta realizand ca esti un prost.

2. Ce-am spus mai sus e putin cam deplasat
Dar am revenit pentru a spune putin mai elevat
Ca viata e un teatru, mereu apreciat.
Actor sau spectator, ai un loc bine plasat.
Oricum trag din tigare si vad pixul cum singur scrie
Multe replici inutile, pe-o simpla coala de hartie
Si cu zambetul pe buze anost va garantez
Plasez locul fiecaruia si nu apreciez.
Acum voi incheia curat si fara pata
Voi explica ce tot vorbesc facandu-ma ascultata
E un simplu teatru, in care toti jucam
Povestea vietii noastre in el o incadram
Si odata cu scena care-a luat sfarsit
Ne presaram singuri drumul catre infinit ..

REF: ....

p.s : sper sa va placa :)

.. alte vesti ..

alte si alte vesti cutremuratoare imi sunt aduse la cunostinta.

Brusc am coborat din coltul meu de Rai, in Iadul infernal, unde ma adancesc anost si irecuperabil patruzand intr-un univers neprimitor unde iubirea este un sentiment iluzoriu, iar increderea apartine unor povesti nemuritoare.

... si am decis ..

am sa raman aici, sa ard in flacarile acestea infinite, decat sa ma intorc printre cei vii. prefer sa raman singura, sa nu ma vada nimeni plangand, decat sa revin printre voi, pentru a devenit marioneta voastra, fara suflet manata de ura. NU !.

.. m`am saturat eu sa iubesc, ca apoi sa fiu damnata la suferinta.

.. m`am saturat eu sa am incredere, iar voi sa fiti nepasatori

.. m`am saturat sa fiu prietena, iar voi dusmani.

.. m`am sarutat ca la prima greseala sa fiu parasita.

.. m`am saturat SA TRAIESC pentru voi.

..m`am saturat SA MOR pentru voi.

.. aici singura, am sa imi petrec eternitatea pe drumuri neumblate incercand sa imi regasesc bucatele din suflet, si sa reconstitui acest puzzle mizer, iar apoi, cand sufletul imi va fi curat si pur am sa ma duc in Cer, unde ingerii imi vor oferii placeri nebanuite, imi vor oferi elixirul vietii si exuberanta.

voi fi fericita, in lumi diferite, unde amaraciunea si monstruozitatea voastra nu imi atinge nici cea mai mica si nesemnificativa celula..

voi rade feeric, fara control cand va fi cazul.

voi plange cu lacrimi cristaline de inger.

voi rade de voi, privind cum va distrugeti.

voi merge agale in trenul vietii, fara opriri si resentimente.

.. PACAT ! aceasta lume perfecta este iluzorie,

aceste vise irealizabile ma infunda in nean.

.. dar sper, privind cu neputinta cum imi mutilati sufletul, ca voi creea aceasta lume a PERFECTIUNII, unde nimeni nu va rispi lacrimi de sange sau zambete tulburatoare.

Cry you a river ..

.. pff stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar .. am pur si simplu uitat.
.. pai asta va fi ca un fel de continuare la "Doar amintirea " :x. eu o ador.

Cu lacrimi cale si monstroase care mi se preling anost pe obrajii reci si incercati de atatea zambete lipsite de amaraciune, scriu !
Sunt singura intr-o camera rece, intunecata si goala unde totul ma ingrozeste, ma infunda in abisul eternitatii.Este liniste ! O liniste sumbra si apasatoare care imi distruge lent si definitiv si ultima speranta de viata. Aud doar bataile inimii mele, care incearca din rasputeri sa reziste acestei multitudini de sentimente de nedescris.Ura, dezamagire, speranta, razbunare aceste sentimente imi inunda corpul si mintea si cu fiecare clipa ce trece in ceata, in trecut, in nefiinta incerc sa inteleg de ce sufletul meu de copil a fost distrus bucata cu bucata si presarat pe drumu neumblat al amintirii pe care mantia impermeabila a timpului si-a lasat necrutator amprenta.
Redeschid temator cutia de bijuterii cu amintirile LUI. Si plang cu atat forta incat imi simt corpul cedand. Realizez ingrozita ca eternitatea lui s-a terminat.Cutia cu bijuterii a fost redeschisa pentru a depozita alte bucati din suflet si minte.Si realizez ca am atins exuberanta, seva sperantei, dar indiferenta tuturor mi-a oferit inca o palma. Ma aflu dinnou in aceasta odaie, dintr-un colt de lume, unde cei dragi nu ma vad plangand. Depun alte amintiri umpland cutia cu bijuterii si o strang la piept cu atata indarjire, dorind sa ma contopesc cu ea, cu acele clipe sublime in care inima mea radia de fericire, iar bucuria si emotia mea au avut puterea Dumnezeiasca sa opreasca timpul in loc.
Si ma daruiesc in intregime TIE, caci iti apartin. Inima mea numai poate simti, chipul meu numai poate zambii, deci SUNT A TA. In jocul parsiv si impunator al dragostei am pierdut inca o data. Si o alta eternitate incepe, iar lacrimile mele vor fi ale TALE, pana ce o alta eternitate se va sfarsi si cutia se va redeschide.