Again and again ...

Cu fire de nisip ce se astern subtil in urma pasilor mei, spun 'LA REVEDERE'.
Pentru prima data de la acea intamplare, vocea imi tremura de emotie si privind anost la pozele verii care tocmai s-a sfarsit imi doresc sa mai fie. Imi doresc ca acele zile feerice, cand pluteam zambind pe nori de vata si gustam picatura cu picatura sucul dulce al vietii sa vina inapoi. Acele 'simple zile de vara' cum le numesc unii, ascund sub o patura de cristal, bine tesuta, comori ascunse pe care doar un suflet pur si senin de copil le poate vedea si se poate bucura de toata exuberanta lor.
3 luni care s-au scurs prin clepsidra timpului repede, prea repede au oferit o mangaiere fina, rupta din Rai sufletului meu. L-au pus intr-un glob de clestar si l-au plimbat pe la festinele Zeilor, luand un strop de extaz si maretie de la fiecare, apoi l-au adus inapoi la mine sa ma bucur si eu de voluptatea sa.
Mintea mi-a plutit apoi prin neant pana s-a putut rasfata cu razele Soarelui, cu nisipul fin si cu caldura sa grunjoasa si cu valurile salbatice si captivante ale marii. Imi lasa corpul dezgolit atunci cand aceste minunatii se iveau si ma lasa sa cad prada amantului meu cosmic. Era o placere molipsitoare, careia era imposibil sa-i rezist.
Acum am cazut dintre nori, am plecat de la festinele Zeilor si de pe nisipul fin , dar nu m-am lovit, pentru ca aici era EL, care ma astepta ingrijorat, cu sufletul insangerat de lipsa mea. Mi-a intins o mana si m-a ridicat, apoi si-a lipit buzele de ale mele intr-un sarut fierbinte, soptindu-mi usor, temator la ureche 'TE ADOR'.


Privesc in urma la placerile de care am avut parte si la dragostea LUI, care era a mea. Insa aceste lucruri nu imi mai apartin, iar sufletul meu s-a incarcerat in trupul meu si se intreaba necontenit, tremurand si simtind cum cum se raceste, cum ingheata, cum tanjeste involuntar la extaz : ' Va mai fi ?! '....

Nu am vrut sa se termine ..

Incerc sa gasesc un mod de a-mi deschide portita sufletului meu, pe paginile acestui jurnal fara a izbucni in lacrimi. E destul de greu, dar incerc sa fac fata. Sincer pot sa spun ca nu am vrut sa se termine. Sentimente de regret, de speranta, chiar si de vinovatie izvorasc rand pe rand din sufletul meu, care a crescut si s-a maturizat alaturi de EI ..

O relatie de 4 ani a carei start l-am dat eu, s-a terminat acum 3 zile .. nu imi gasesc cuvintele pentru a exprima tot ceea ce simt, si probabil o sa repet unele expresii, dar sunt covarsita de emotii.

Mereu imi repet ca se iubeau atat de mult. Si ma iubeau si pe mine. Ii vedeam impreuna pentru totdeauna, iubindu-se vesnic. Ma vedeam invitata la nunta lor, ma vedeam impreuna cu copii lor. Dar cum soarta ne joaca feste si presara pe cararile vietii spini, visele mele sincere si puerile s-au spulberat in zare, dar iubirea a ramas.

Eu ii iubesc mult. Alaturi de ei am crescut, m-am maturizat, am invatat lucruri pe care nu le puteam afla singura .. EA - sora mea, Cristina. E 'beib' meu, chiar daca ne mai certam si mai tipa la mine uneori x_x, dar la naiba beib, fara asta nu ar mai fi iubire :x. EL - Adi. Era poate cel mai bun prieten al meu, pentru ca stia sa fie alaturi de mine si sa imi dea un sfat si o tigara la greu.

Totul s-a terminat cum nu se putea mai prost, ironic ce-i drept, pentru ca se putea termina atat de bine .. Era clar ca 4 ani au asternut praf pe cartea ale carei pagini erau colorate cu povestea lor, si certurile erau dese, prea dese pentru o asa iubire .. Si EL si EA au vrut sa se desparta, dar sa raman prieteni buni, pentru totdeauna, pentru ca se iubeau ... dar el s-a grabit :. Fara rost as putea spune ..

A gasit o alta EA, pentru a ocoli subtil explicatiile fata de Cristina.

PROSTESC, AIUREA, IRONIC, ce dracu ! Asa s-a terminat tot .. Si nu, nu este un film cu sfarsit tragic. Este povestea lor, povestea mea. Brusc, prea brusc.

Acum a ramas doar urma de iubire dintre ei, si eu in urma cu lacrimi pe obraji, pentru ca l-am pierdut pe el si chiar mi-e dor. Si pot sa ii spun lu` 'beib' sa fie tare, ca eu sunt alaturi de ea, lafel si Corina.

O sa fiu mereu puterinca pentru tine.

Poate candva, se va intampla iar ..

Deja nu imi mai gasesc cuvintele si numai raman aici sa aberez .. sper sa impresioneze pe cineva postu meu, pentru ca eu plang si probabil am sa plang pana izvoru sufletului imi va seca.

Dar, regretele sunt prea tarzii !

p.s : Love you 4ever !

Plaja de vis.

De cand suntem copii si traim intr-o lume sublima, plutind pe nori de vata, gustand picatura cu picatura seva sperantei si ne bucuram de papusile care ne inconjoara trupul, pana ce devenim adulti si presaram petale de trandafiri pe drumul vietii pe care mergem agale traim cu imaginea iluzorie a unei plaje de vis.


In fiecare noapte simti cum talpile-ti pasesc timide pe nisipul auriu si fierbinte incalzit de razele puerile ale stralucitorului astru care tocmai a iesit din mare. Iti continui drumul simtind cum inima ta bate frenetic, dorindu-si parca sa iasa din piept, sa se bucure si ea de aceasta priveliste splendida.
Ochii tai mari si negri privesc acum spre albastrul pur al cerului care se contopeste armonios cu marea de cristal ale carei valuri navalnice cutremura linistea asternuta pretutindeni inlocuind-o cu un sunet surd.


Scapi repede de hainele care iti acopera trupul subtire si te daruiesti in intregime soarelui dorind cu indarjire ca acesta sa-si rasfranga razele sclipitoare pe trupul tau, bronzandu-ti pielea alba.
Firele de nisip iti acopera jucause corpul. Deschizi ochii simtind cum acestea iti gadila pielea catifelata. Cu o voluptate inconstienta renunti la mangaierea fina a amantului tau cosmic si te indrepti spre apa cristalina razand feeric. Te lasi prada valurilor si inoti unduindu-ti corpul subtire, impresionata de maretia lor.
La intoarcere stropii de mare din parul tau ti se preling lin pe spate, iar tu te asezi pe nisipul umed gandind aievea la minunatiile neexploatate ale acestui Paradis.


Brusc intorci capul, iar privirea iti este inmarmurita. Sute de suflete s-au adunat pe nisipul fierbinte, bucurandu-se ca si tine de tot ceea ce ofera acest mic Colt de Rai.
Acum, iti iei hainutele si pleci. Dar acest vis de vara nu s-a terminat, deoarece sufletul tau este incarcerat in acel loc mirific.

Transformand visul in realitate, va invit pe plaja Golden Beach, din Grecia.
Este o plaja lunga si vasta, cu multa vegetatie.
In timp ce inoti, ai muntele Ypsarion in fundal, in departare.
Un vis devenit realitate :x.

p.s : acest post este destinat concursului de pe site-ul

http://www.hotcity.ro/

One poem :x ..

1. Din acel cadru patetic aparent perfect
A ramas doar un decor mai mult decat infect
Actorii principali au incheiat ultima scena
Replica ei finala fiind mai mult decat obscena :
"Nu e vina mea ca s-a terminat
Tu spui ca nici a ta nu e, ca doar s-a intamplat
Vom afla intr`un final a cui vina este.
Cand tu vei fi aici, iar eu voi trece peste"

Fericiti ca teatrul a luat sfarsit
Spectatorii aplauda frenetic si neinchipuit
Nu admira actorii ci povestea lor
Sau poate nici povesea, ca n-a fost color
Poate doar refrenul vietii,refrenul tuturor.

REF : Cand piesa de teatru se termina anost
Te poti consola cu gandul ca ce-a fost a fost
Si apoi aplaudand aiurea, fara nici un rost.
Poti trece in nefiinta realizand ca esti un prost.

2. Ce-am spus mai sus e putin cam deplasat
Dar am revenit pentru a spune putin mai elevat
Ca viata e un teatru, mereu apreciat.
Actor sau spectator, ai un loc bine plasat.
Oricum trag din tigare si vad pixul cum singur scrie
Multe replici inutile, pe-o simpla coala de hartie
Si cu zambetul pe buze anost va garantez
Plasez locul fiecaruia si nu apreciez.
Acum voi incheia curat si fara pata
Voi explica ce tot vorbesc facandu-ma ascultata
E un simplu teatru, in care toti jucam
Povestea vietii noastre in el o incadram
Si odata cu scena care-a luat sfarsit
Ne presaram singuri drumul catre infinit ..

REF: ....

p.s : sper sa va placa :)

.. alte vesti ..

alte si alte vesti cutremuratoare imi sunt aduse la cunostinta.

Brusc am coborat din coltul meu de Rai, in Iadul infernal, unde ma adancesc anost si irecuperabil patruzand intr-un univers neprimitor unde iubirea este un sentiment iluzoriu, iar increderea apartine unor povesti nemuritoare.

... si am decis ..

am sa raman aici, sa ard in flacarile acestea infinite, decat sa ma intorc printre cei vii. prefer sa raman singura, sa nu ma vada nimeni plangand, decat sa revin printre voi, pentru a devenit marioneta voastra, fara suflet manata de ura. NU !.

.. m`am saturat eu sa iubesc, ca apoi sa fiu damnata la suferinta.

.. m`am saturat eu sa am incredere, iar voi sa fiti nepasatori

.. m`am saturat sa fiu prietena, iar voi dusmani.

.. m`am sarutat ca la prima greseala sa fiu parasita.

.. m`am saturat SA TRAIESC pentru voi.

..m`am saturat SA MOR pentru voi.

.. aici singura, am sa imi petrec eternitatea pe drumuri neumblate incercand sa imi regasesc bucatele din suflet, si sa reconstitui acest puzzle mizer, iar apoi, cand sufletul imi va fi curat si pur am sa ma duc in Cer, unde ingerii imi vor oferii placeri nebanuite, imi vor oferi elixirul vietii si exuberanta.

voi fi fericita, in lumi diferite, unde amaraciunea si monstruozitatea voastra nu imi atinge nici cea mai mica si nesemnificativa celula..

voi rade feeric, fara control cand va fi cazul.

voi plange cu lacrimi cristaline de inger.

voi rade de voi, privind cum va distrugeti.

voi merge agale in trenul vietii, fara opriri si resentimente.

.. PACAT ! aceasta lume perfecta este iluzorie,

aceste vise irealizabile ma infunda in nean.

.. dar sper, privind cu neputinta cum imi mutilati sufletul, ca voi creea aceasta lume a PERFECTIUNII, unde nimeni nu va rispi lacrimi de sange sau zambete tulburatoare.

Cry you a river ..

.. pff stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar .. am pur si simplu uitat.
.. pai asta va fi ca un fel de continuare la "Doar amintirea " :x. eu o ador.

Cu lacrimi cale si monstroase care mi se preling anost pe obrajii reci si incercati de atatea zambete lipsite de amaraciune, scriu !
Sunt singura intr-o camera rece, intunecata si goala unde totul ma ingrozeste, ma infunda in abisul eternitatii.Este liniste ! O liniste sumbra si apasatoare care imi distruge lent si definitiv si ultima speranta de viata. Aud doar bataile inimii mele, care incearca din rasputeri sa reziste acestei multitudini de sentimente de nedescris.Ura, dezamagire, speranta, razbunare aceste sentimente imi inunda corpul si mintea si cu fiecare clipa ce trece in ceata, in trecut, in nefiinta incerc sa inteleg de ce sufletul meu de copil a fost distrus bucata cu bucata si presarat pe drumu neumblat al amintirii pe care mantia impermeabila a timpului si-a lasat necrutator amprenta.
Redeschid temator cutia de bijuterii cu amintirile LUI. Si plang cu atat forta incat imi simt corpul cedand. Realizez ingrozita ca eternitatea lui s-a terminat.Cutia cu bijuterii a fost redeschisa pentru a depozita alte bucati din suflet si minte.Si realizez ca am atins exuberanta, seva sperantei, dar indiferenta tuturor mi-a oferit inca o palma. Ma aflu dinnou in aceasta odaie, dintr-un colt de lume, unde cei dragi nu ma vad plangand. Depun alte amintiri umpland cutia cu bijuterii si o strang la piept cu atata indarjire, dorind sa ma contopesc cu ea, cu acele clipe sublime in care inima mea radia de fericire, iar bucuria si emotia mea au avut puterea Dumnezeiasca sa opreasca timpul in loc.
Si ma daruiesc in intregime TIE, caci iti apartin. Inima mea numai poate simti, chipul meu numai poate zambii, deci SUNT A TA. In jocul parsiv si impunator al dragostei am pierdut inca o data. Si o alta eternitate incepe, iar lacrimile mele vor fi ale TALE, pana ce o alta eternitate se va sfarsi si cutia se va redeschide.

Chiar copiL .. !

Am crescut ! Deja clipele puerile ale copilariei s-au risipit in zare, in ceata, in nefiinta, iar mantia impermeabila a timpului mi-a acoperit privirea de parca nu as fi fost copil !
Covorul amintirilor presarat cu petale de trandafir a ramas doar o umbra.Cu fiecare clipa care trece in trecut ma indepartez de acel cuvant simplu,dar iluzoriu "COPILARIE"...
Traiesc cu amintiri, cu chipul mamei ce ma mangaia, cu papusile care imi inconjurau trupul si cu toate acele momente sublime imprimate ca o stampila..
Merg spre viitor, o sa ma transform in adult, iar viata mea pura si inocenta va deveni presarata cu incercari sufletesti, caci viata u e numai flori si bomboane! Pastrez momentele trecute pretuindu-le cu indarjire. SUBLIM !
O lacrima, apoi alta si alta imi inunda fata. REGRET ! Insa promit sa pastrez pentru vesnicie cuvantul pur, exuberant si plin de muzicalitatea inimii mele pe un piedestal. Acel cuvant, pentru toti este numic "copilarie".
Camera plina de rasete, de caldura si lumina va deveni rece,goala si parasita. Doar umbra amintirii ii va tine companie, dorind sa reinvie viata petrecuta plutind pur si simplu pe norii de vata, printre acele coarde muzicale care imi mangaiau inima.Acea viata unde la fiecare pas rasareau flori, la fiecare atingere faptele iluzorii apareau, iar pretutindeni zaream ingeri cu priviri senine, lipsite de ura si amaraciune.
Din trenul copilariei care mergea agale am sa cobor la prima statie intr-o lume cu totul transformata, unde voi spune aievea "A FOST ODATA" !

Doar aminTirea :x

..Citind "invitatie la vals " ... mi`a venit chef de un post :x...

Cu o stare jalnica, cu inima pierduta si zdrobita pe covorul format din cioburile ascutite ale gandurilor trecute, ma adresez TIE [ se stie :x..]

Mi-ai luat inima si ai pus-o in pieptul tau si ai promis sa ai grija de ea, sa o protejezi de ranile acelei iubiri marcante. Zambind am exclamat " Doamne`dumnezeule" si coplesita de valurile de ganduri si sentimente ce imi strabateau mintea, corpul si sufletul te-am sarutat.

Acel sarut profund, dulce a creat miliarde si miliarde de senzatii neexploatate, placute ce confereau acea teama. Primul nostru sarut ! Acel apus de soare, picaturile de ploaie ce imi atingeau fata, bratele tale oferindu-mi placere, siguranta... buzele noastre unite ... timpul a ramas in loc ! Sentimentele pe care sufletul meu de copil le nutrea pana in cele mai mici si nesemnificative celule a avut puterea dumnezeiasca sa opreasca secundele trecand !

Frumos nu ?! Erai coltul meu de Rai in iadul numit viata, atingerea care ma alina, care imi mangaia pielea catifelata si inima. Erai TOT !

Dar cum tot ce e frumos dureaza mult prea putin, magia clipelor pictate in adancul inimii cu pensula numita "amintire" si culoarea numita "viata" s-a risipit in zare. Fumul ti-a sters amintirea si lumea mea s-a naruit. Palma pe care indiferenta ta mi-a dat-o mi-a distrus ratiunea.

M-am refugiat intr-o camera, m-am inchis in mine tinand in mana cutia de bijuterii cu toate amintirile stranse pentru eternitate. Imi voi petrece vesnicia in acea odaie intunecata si rece a inimii mele, unde fantoma amintirii sa imi strabata secundele vesniciei. Sunt si voi fi a ta pentru eternitate !

Pentru TINE !

Simply sufar deci exist..

Stau,intinsa pe podea intr`o camera rece, sumbra,intunecata si goala.

Peretii din jurul meu sunt tristi, monstrosi si ma imping in abis.
Cuvintele pline de sentimente asternute pe hartie nu pot alunga rautatea de pe chipurile voastre nemiloase...si scriu ... si cu fiecare lacrima pierduta, un zambet apare in jurul meu.
Privesc prin fereastra camerei, impaienjenita si plina de scrum, scrumul care l`ati lasat in urma tradarii voastre, scrumul scurs prea devreme din tigarea prieteniei fumata timpuriu

...vad pe cerul indepartat o stea care zambeste in universul etern .. si e singura, parasita , dar ciudat..fericita !

Ma intreb .. DE CE ?!

De ce ati aparut ma in viata mea?! Voi monstrii fara mila si fara puritate, cu privirile sclipitoare si puerile de ingeri? M`ati facut sa vad Raiul, sa gust din seva sperantei, sa am parte de miresmele imbatatoare ca un drog, care te indeamna simplu sa plutesti ..

... ca mai apoi sa-mi dati o palma peste chipul meu plin de dorinta si sa ma lasati sa cad la infinit .. si cad ,.. pierduta .. gandind aievea .. de ce dracu nu m-ati lasat sa-mi traiesc viata si ati aparut in calea mea si ati reusit sa ma manipulati ca pe o papusa fara suflet si fara resentimente.. sa fac tot ce inimile voastre facute cioburi de propria voastra cruzime ma indeamna.

Imi spune-ati ca asta merit, nimic mai mult. Povestea Cenuseresei plina de amaraciune s-a regasit in mine. Povestea mea de viata cu paginile arse si gandurile de mai bine inundate de jalnicul, pateticul cuvant "ura".

Trista, dar reala si nepasatoare umbra prezentului ma apasa si ma sufoca indemnandu-ma sa ma inchid in mine ....
...si raman in abisul intunecat, in camera rece, refuzand cu indarjire sa devin una dintre voi ...
... Niste simpli demoni manati de acelasi resentiment "URA" !