Pagini

duminică, 13 septembrie 2009

Again and again ...





Cu fire de nisip ce se astern subtil in urma pasilor mei, spun 'LA REVEDERE'.
Pentru prima data de la acea intamplare, vocea imi tremura de emotie si privind anost la pozele verii care tocmai s-a sfarsit imi doresc sa mai fie. Imi doresc ca acele zile feerice, cand pluteam zambind pe nori de vata si gustam picatura cu picatura sucul dulce al vietii sa vina inapoi. Acele 'simple zile de vara' cum le numesc unii, ascund sub o patura de cristal, bine tesuta, comori ascunse pe care doar un suflet pur si senin de copil le poate vedea si se poate bucura de toata exuberanta lor.
3 luni care s-au scurs prin clepsidra timpului repede, prea repede au oferit o mangaiere fina, rupta din Rai sufletului meu. L-au pus intr-un glob de clestar si l-au plimbat pe la festinele Zeilor, luand un strop de extaz si maretie de la fiecare, apoi l-au adus inapoi la mine sa ma bucur si eu de voluptatea sa.
Mintea mi-a plutit apoi prin neant pana s-a putut rasfata cu razele Soarelui, cu nisipul fin si cu caldura sa grunjoasa si cu valurile salbatice si captivante ale marii. Imi lasa corpul dezgolit atunci cand aceste minunatii se iveau si ma lasa sa cad prada amantului meu cosmic. Era o placere molipsitoare, careia era imposibil sa-i rezist.
Acum am cazut dintre nori, am plecat de la festinele Zeilor si de pe nisipul fin , dar nu m-am lovit, pentru ca aici era EL, care ma astepta ingrijorat, cu sufletul insangerat de lipsa mea. Mi-a intins o mana si m-a ridicat, apoi si-a lipit buzele de ale mele intr-un sarut fierbinte, soptindu-mi usor, temator la ureche 'TE ADOR'.


Privesc in urma la placerile de care am avut parte si la dragostea LUI, care era a mea. Insa aceste lucruri nu imi mai apartin, iar sufletul meu s-a incarcerat in trupul meu si se intreaba necontenit, tremurand si simtind cum cum se raceste, cum ingheata, cum tanjeste involuntar la extaz : ' Va mai fi ?! '....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

De la ei .