.. pff stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar .. am pur si simplu uitat.
.. pai asta va fi ca un fel de continuare la "Doar amintirea " :x. eu o ador.
Cu lacrimi cale si monstroase care mi se preling anost pe obrajii reci si incercati de atatea zambete lipsite de amaraciune, scriu !
Sunt singura intr-o camera rece, intunecata si goala unde totul ma ingrozeste, ma infunda in abisul eternitatii.Este liniste ! O liniste sumbra si apasatoare care imi distruge lent si definitiv si ultima speranta de viata. Aud doar bataile inimii mele, care incearca din rasputeri sa reziste acestei multitudini de sentimente de nedescris.Ura, dezamagire, speranta, razbunare aceste sentimente imi inunda corpul si mintea si cu fiecare clipa ce trece in ceata, in trecut, in nefiinta incerc sa inteleg de ce sufletul meu de copil a fost distrus bucata cu bucata si presarat pe drumu neumblat al amintirii pe care mantia impermeabila a timpului si-a lasat necrutator amprenta.
Redeschid temator cutia de bijuterii cu amintirile LUI. Si plang cu atat forta incat imi simt corpul cedand. Realizez ingrozita ca eternitatea lui s-a terminat.Cutia cu bijuterii a fost redeschisa pentru a depozita alte bucati din suflet si minte.Si realizez ca am atins exuberanta, seva sperantei, dar indiferenta tuturor mi-a oferit inca o palma. Ma aflu dinnou in aceasta odaie, dintr-un colt de lume, unde cei dragi nu ma vad plangand. Depun alte amintiri umpland cutia cu bijuterii si o strang la piept cu atata indarjire, dorind sa ma contopesc cu ea, cu acele clipe sublime in care inima mea radia de fericire, iar bucuria si emotia mea au avut puterea Dumnezeiasca sa opreasca timpul in loc.
Si ma daruiesc in intregime TIE, caci iti apartin. Inima mea numai poate simti, chipul meu numai poate zambii, deci SUNT A TA. In jocul parsiv si impunator al dragostei am pierdut inca o data. Si o alta eternitate incepe, iar lacrimile mele vor fi ale TALE, pana ce o alta eternitate se va sfarsi si cutia se va redeschide.
.. pai asta va fi ca un fel de continuare la "Doar amintirea " :x. eu o ador.
Cu lacrimi cale si monstroase care mi se preling anost pe obrajii reci si incercati de atatea zambete lipsite de amaraciune, scriu !
Sunt singura intr-o camera rece, intunecata si goala unde totul ma ingrozeste, ma infunda in abisul eternitatii.Este liniste ! O liniste sumbra si apasatoare care imi distruge lent si definitiv si ultima speranta de viata. Aud doar bataile inimii mele, care incearca din rasputeri sa reziste acestei multitudini de sentimente de nedescris.Ura, dezamagire, speranta, razbunare aceste sentimente imi inunda corpul si mintea si cu fiecare clipa ce trece in ceata, in trecut, in nefiinta incerc sa inteleg de ce sufletul meu de copil a fost distrus bucata cu bucata si presarat pe drumu neumblat al amintirii pe care mantia impermeabila a timpului si-a lasat necrutator amprenta.
Redeschid temator cutia de bijuterii cu amintirile LUI. Si plang cu atat forta incat imi simt corpul cedand. Realizez ingrozita ca eternitatea lui s-a terminat.Cutia cu bijuterii a fost redeschisa pentru a depozita alte bucati din suflet si minte.Si realizez ca am atins exuberanta, seva sperantei, dar indiferenta tuturor mi-a oferit inca o palma. Ma aflu dinnou in aceasta odaie, dintr-un colt de lume, unde cei dragi nu ma vad plangand. Depun alte amintiri umpland cutia cu bijuterii si o strang la piept cu atata indarjire, dorind sa ma contopesc cu ea, cu acele clipe sublime in care inima mea radia de fericire, iar bucuria si emotia mea au avut puterea Dumnezeiasca sa opreasca timpul in loc.
Si ma daruiesc in intregime TIE, caci iti apartin. Inima mea numai poate simti, chipul meu numai poate zambii, deci SUNT A TA. In jocul parsiv si impunator al dragostei am pierdut inca o data. Si o alta eternitate incepe, iar lacrimile mele vor fi ale TALE, pana ce o alta eternitate se va sfarsi si cutia se va redeschide.
Tu suferi la fel de mult ca mine... Şi nu e corect! Eşti încă prea crudă ca să treci prin atâtea... Nu că eu aş fi cine ştie ce "matură" :) .. Dar se pare că şi tu, la fel ca mine, când iubeşti - iubeşti cu tot sufletul, te implici total ... şi pierzi. Se pare că cei ce iubesc sincer, nevinovat şi pur sunt damnaţi să trăiască în chinuri, sunt vânduţi Suferinţei... Fi tare iubită mică ...
RăspundețiȘtergere