One poem :x ..

1. Din acel cadru patetic aparent perfect
A ramas doar un decor mai mult decat infect
Actorii principali au incheiat ultima scena
Replica ei finala fiind mai mult decat obscena :
"Nu e vina mea ca s-a terminat
Tu spui ca nici a ta nu e, ca doar s-a intamplat
Vom afla intr`un final a cui vina este.
Cand tu vei fi aici, iar eu voi trece peste"

Fericiti ca teatrul a luat sfarsit
Spectatorii aplauda frenetic si neinchipuit
Nu admira actorii ci povestea lor
Sau poate nici povesea, ca n-a fost color
Poate doar refrenul vietii,refrenul tuturor.

REF : Cand piesa de teatru se termina anost
Te poti consola cu gandul ca ce-a fost a fost
Si apoi aplaudand aiurea, fara nici un rost.
Poti trece in nefiinta realizand ca esti un prost.

2. Ce-am spus mai sus e putin cam deplasat
Dar am revenit pentru a spune putin mai elevat
Ca viata e un teatru, mereu apreciat.
Actor sau spectator, ai un loc bine plasat.
Oricum trag din tigare si vad pixul cum singur scrie
Multe replici inutile, pe-o simpla coala de hartie
Si cu zambetul pe buze anost va garantez
Plasez locul fiecaruia si nu apreciez.
Acum voi incheia curat si fara pata
Voi explica ce tot vorbesc facandu-ma ascultata
E un simplu teatru, in care toti jucam
Povestea vietii noastre in el o incadram
Si odata cu scena care-a luat sfarsit
Ne presaram singuri drumul catre infinit ..

REF: ....

p.s : sper sa va placa :)