Am scris cu peniţă aurie pe paginile cerului , persoanele care mi-au incălzit sufletul in zilele ploioase, persoanele care au metamorfozat fiecare secundă dintr-o zi, într-o picătură de sevă, dar mai ales persoanele care mi-au întins o mână tremurândă, dar au avut curajul să mă ridice, atunci când nu eram puternică, nu puteam dansa frenetic, în valsul amintirilor.
Am fost fericită, atât de fericită, încât imaginaţia mea nu poate cuprinde tumultul de amintiri, de clipe frumoase şi de lucruri speciale,care mi-au luminat viaţa. Am putut spune, într-o zi de vară, într-o ploaie torenţială, că nu am creat nimic pentru a rămâne generaţiilor viitoare , dar am avut, iubirea. Am simţit vântul jucându-se cu pletele mele, pe vremea când zburam pe culmi, când numeam feeric si necontrolat, acel zbor pe culmi şi îi spuneam FERICIRE..
Privind în urmă, parcă nu s-a schimbat nimic, dar parcă sunt mai temătoare acum. Nu vreau să pierd multitudinea de gânduri, sentimente, persoane care m-au târât zi de zi, afară din vacarmul cotidian .. Unele, le-am pierdut, altele, continuă să îmi mângâie suav inima , dar pe cele mai multe.. le doresc înapoi. Spun astea, pentru că nu îmi doresc să simt lipsa unor lucruri ...
to be continued ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
De la ei .