Doamne, ştiu că am sufletul înveninat, că am sângele injectat cu ură, că trupul insăşi e doar o armă aparent suficientă. Ştiu că Ţi-am greşit Doamne, că Te-am supărat atunci când Ţi-am negat existenţa, că Te-am rănit atunci când am aruncat asupra Ta vina, pentru nedreptăţile ce mi se produceau. Am uitat, Doamne, că totul se întâmplă cu un motiv, dar de ce toate se întamplă în jurul meu? De ce, Doamne, le faci rău persoanelor apropiate mie, spre a mă face să regret ? Ia-mă pe mine, Doamne, ia-mi sufletul şi pedepseşte-l după voia Ta, iar eu mă voi resemna umil, în pofida gândurilor de acum. Ia-mi trupul, Doamne, neînsufleţit, şi oferă-L pradă demonilor din Iadul Tău perfect , în timp ce eu privesc, ameţită de ură. Fă astea cu fiinţa mea, dar nu-i mai pedepsii pe ceilalţi.. Nu-mi lua, Doamne, mama. Nu fiinţa care mi-a dat viaţă, plătind aproape cu viaţa ei. Nu o răni, nu o supune suferinţelor necruţătoare, nu o chinui şi mai mult, Doamne, doar pentru că a fost greşeala mea. Nu-i răpi puterea de a vedea apusul, forţa involuntară de a străbate lumea, voinţa inumană de a-şi trăi viaţa. Nu fi necruţător, şi astfel îţi voi mulţumi !
Poate nu înţelegi, nu crezi, nu vezi, ceea ce sufletul meu îngropat în resentimente, transmite, peste munţi şi dealuri. Este un vuiet, un strigăt disperat de ajutor, pentru că numai poate. S-a înecat de-a lungul anilor, în durere, ură, complexe,minciună... şi nu poate ieşi ! Poate doar să simtă , mai mult decât sufletele roboţilot mascaţi ce-l înconjoară ... şi urlă din răsputeri, doar pentru a fi auzit. De ce tu, Doamne, refuzi cu îndârjire să asculţi rugăminţile mele ? Nu vreau nimic pentru mine. Nu vreau seva vieţii, esenţa euforică, injectată în vene, sau răsfăţ rupt din Rai, pentru plăcerea sufletului meu. Vreau doar să ai grijă de ea, să fie bine, că doar ea e singura care mi-a alinat sufletul atunci când îl deschideam în faţa sa . Doamne, atât te rog ... ai grijă de mama mea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
De la ei .