Diferit ..

Timpul trece. Mereu a trecut, ireversibil.. iar fiecare clipă care se îngroapă în nefiinţă, devine dureroasă, apăsătoare .. ne învăluie în regrete.
     A fost vară ! Vai, cât am aşteptat vara, dar uite-mă acum, la sfârşitul ei, privind în urmă şi adunând regretele împrăştiate pe podea în momentele de cumpănă ale sufletului meu. S-au petrecut multe, sub razele îmbătătoare ale amantului meu cosmic, multe s-au schimbat, multe au durut, dar cele mai multe m-au maturizat ! În încercarea destinului de-a-mi pune încă o piedică, am răzbit ! Apoi am zămbit triumfătoare şi am privit in urmă ... călcasem pe cadavre, dar nu eram una dintre ele . Mă simţeam puternică, în pofida gândurilor mele, dar trupul meu vuia, simţeam palpitaţiile inimii , injectate cu adrenalină. Eram o alta ! M-am descurcat, când toţi ceilalţi m-au abandonat. M-am ridicat din groapa fără sfârşit , pe care mi-am săpat-o. Am avut, în cele din urmă, puterea de a sfâşia cu dinţii ruinele trecutului, extazul prezentului.. şi de a privii spre viitor, cu străluciri de diamant în ochii.
     Sunt poate şi mai singură acum, dar mai puternică, mai mândră, mai deschisă spre viitor.
     Iată-mă, deci, la finalul inevitabil al acestei veri ... aflată în pragul unui nou început, cât de DIFERITĂ mă simt. Mi-am pietrificat sufletul prin suferinţă, durere, extaz, mângâiere..şi l-am lăsat acolo ! Doar cineva puternic, asemenea mie, un luptător cu ţeluri înalte.. şi dorinţe ascunse, îmi va putea descarcera sufletul.
Dar până atunci, voi rămâne veşnic alături de persoana, care fără de mine, poate n-ar mai exista. Fără susţinerea, zâmbetul şi căldura necontenită a sufletului meu, ar eşua .. Şi privesc resemnată la sfârşitul acestei veri, gândind că poate am descoperit viaţa, dezamăgirea... dar şi iubirea ! Şi pentru prima dată eu ... AM REGRETE ! (: