Iar toate sentimentele amortite, ascunse pe care toamna le reinvie apar..
Iar ratiunea ia locul pasiunii si spune stop.
Iar sufletul meu mutilat de-a lungul infinitelor luni de vara, rasufla usurat, se poate odihni pe malul marii involburate privind cum toate gandurile si aspiratiile lui puerile, arzatoare de o vara se scufunda infailibil, iar el este injectat cu realitate. Iar se confrunta cu monstrul in fata caruia a pierdut batalii crancene, care i-a zdrobit visele si l-a privit apoi hranindu-se cu jind din durerea lui. Acum insa, renunta iar. Lasa voluptatea inconstienta sa zaca undeva, departe, iar el mai scrie pe cartea jerpelita a vietii sale, inca o vara care tocmai a trecut.
Iar ratiunea intervine. Reconstruieste pe ruinele trecutului un prezent palpabil, candid, dar cu cicatrici dureroase, perpetue, care ranesc privirea si mentin mantia trecutului inca ridicata, pentru ca fantomele acestuia sa bantuie intr-un mod barbar ceea ce ratiunea mea se zbate sa construiasca.
Iar cineva spunea ca toamna se numara bobocii ! Ei bine, eu toamna numar sentimentele .. sentimentele pierdute in van, ranite sau sfasiate de loviturile macabre pe care viata le ofera ...Le aranjez, le ingrijesc .. apoi realizez cu o stupoare infantila ca sunt defapt absente . Si iar incepe munca aceea efemera in cautarea unei iubiri noi, a unei vieti noi si a unor intamplari fabuloase care sa imi imbrace sufletul intr-un cocon de sticla si sa-l protejeze pana vara viitoare.
Dar pana atunci este iar toamna, soarele zambeste printre dinti si norii fumurii care anosti acapareaza totul.
Frunzele cad si un nou maraton incepe ... maratonul viselor !
