Niciodată nu m-a ademenit , nu m-a răsfăţat cu atâta ardoare ca şi acum .. dar parcă niciodată nu m-a rănit atât de tare când eram fericită .. Mi-a oferit un timp, un timp îndelungat de puritate, fericire şi extaz . Un timp în care am uitat cu desăvârşire ce înseamnă durerea ... acel timp, care mi-a dat speranţe aşa de mari în viitor, in viitorul pe care îl creasem atât de prostesc, doar pentru mine. Am fost cu adevărat fericită, aşa cum numai fusesem niciodată până atunci, cum parcă uitasem să mai plâng..
Acum, această iubire m-a uitat. Aş cauta-o, dar nu ştiu unde să o găsesc. Aş striga-o, dar mi-e teamă că nu are să mă audă. Aş plânge de ea, dar s-ar infrupta lacoma din durerea mea. Iubirea, a devenit nemiloasă .. A spulberat tot ce , naivă, am creionat în viaţa mea, pe baza minciunilor şi pasiunii sale şi m-a lăsat într-un colţ... de unde eu, nu aş ştii ce să-i mai ofer.
Aş întreba această iubire, de ce vrea să mă rănească . De ce nu îi pare rău, măcar puţin , de toată seva pe care a injectat-o în mine şi acum vrea s-o transforme în chinină. Dar nu o mai găsesc. A plecat din viaţa mea. Şi trebuie să-mi reînfăptuiesc sufletul, să îl îngrijesc în secret pentru a se putea lupta, pentru a înceta să urle din răsputeri după ajutor, după o picatura de atenţie. Am avut un înger, care numai face faţă . Am o mână, care a rămas încleştată şi am o inimă care a murit...
A mai rămas aici, cu mine, doar un suflet care se întreabă răguşit..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
De la ei .