Pagini

joi, 8 septembrie 2011

Autumn ?

"Norocul meu că eşti cu mine. Ghinion că nu acum."

Privesc pe geam.. un cer trist, încărcat până la refuz cu nori, un Soare care a uitat demult să mai zâmbească şi ne-a întors resemnat spatele.. şi o inimă care bate necontenit, pentru cineva care a dat buzna în sufletul meu, rămânând etern acolo, asemenea unui tatuaj. Şi scriu .. E 8 septembrie şi o după-amiază anostă...În mai puţin de 96 de ore începe, inevitabil şcoala.
Şi mă gândesc. De unde atâta vară ? Atâtea bătăi involuntare ale inimii, atâtea gesturi, fapte realizate din instinct. atâta feerie, nebunie, fără cea mai mică implicare a creierului uman ? De nicăieri. Pentru mulţi, toamna este doar anotimpul acela necruţător, în care începe IAR şcoala. Pentru mine, toamna este acel moment al anului, care pune lacăt inimii, şi lasă gândirea să rezolve pagubele provocate de aceasta, este acel moment în care aripile-mi sunt tăiate şi mi se spune că numai am voie sa visez, aşa cum o făceam odată, acel moment în care zilele şi nopţile pierdute în braţele celui iubit, se metamorfozează în amintiri. Şi vor rămâne acolo, până vara viitoare , când poate, va fi un alt el.
Toamna este anotimpul regretelor, al redescoperirii de sine, al începerii unei monotonii, din care numai ştii cum să ieşi. De ce ? Pentru că numai este vară, să acţionezi în absenţa conştinţei, să te laşi pradă sentimentelor,să te simţi liber si de neînvins.
Ceva de acolo de sus spune : "Până aici !".. iar noi ne resemnăm. Ne redescoperim cealaltă parte, ascunsă în noi, de-a lungul verii şi încercăm să o schimbăm , spre a se plia pe noua persoană care am devenit, in timpul celor 3 luni de visare.
Toamna.. apar regretele, amintirile, dorinţe nesfârşite imposibil de realizat .. şi inevitabil intră în scenă cealaltă faţă a iubirii ...
Doar e toamnă ..

marți, 30 august 2011

Diferit ..

Timpul trece. Mereu a trecut, ireversibil.. iar fiecare clipă care se îngroapă în nefiinţă, devine dureroasă, apăsătoare .. ne învăluie în regrete.
     A fost vară ! Vai, cât am aşteptat vara, dar uite-mă acum, la sfârşitul ei, privind în urmă şi adunând regretele împrăştiate pe podea în momentele de cumpănă ale sufletului meu. S-au petrecut multe, sub razele îmbătătoare ale amantului meu cosmic, multe s-au schimbat, multe au durut, dar cele mai multe m-au maturizat ! În încercarea destinului de-a-mi pune încă o piedică, am răzbit ! Apoi am zămbit triumfătoare şi am privit in urmă ... călcasem pe cadavre, dar nu eram una dintre ele . Mă simţeam puternică, în pofida gândurilor mele, dar trupul meu vuia, simţeam palpitaţiile inimii , injectate cu adrenalină. Eram o alta ! M-am descurcat, când toţi ceilalţi m-au abandonat. M-am ridicat din groapa fără sfârşit , pe care mi-am săpat-o. Am avut, în cele din urmă, puterea de a sfâşia cu dinţii ruinele trecutului, extazul prezentului.. şi de a privii spre viitor, cu străluciri de diamant în ochii.
     Sunt poate şi mai singură acum, dar mai puternică, mai mândră, mai deschisă spre viitor.
     Iată-mă, deci, la finalul inevitabil al acestei veri ... aflată în pragul unui nou început, cât de DIFERITĂ mă simt. Mi-am pietrificat sufletul prin suferinţă, durere, extaz, mângâiere..şi l-am lăsat acolo ! Doar cineva puternic, asemenea mie, un luptător cu ţeluri înalte.. şi dorinţe ascunse, îmi va putea descarcera sufletul.
Dar până atunci, voi rămâne veşnic alături de persoana, care fără de mine, poate n-ar mai exista. Fără susţinerea, zâmbetul şi căldura necontenită a sufletului meu, ar eşua .. Şi privesc resemnată la sfârşitul acestei veri, gândind că poate am descoperit viaţa, dezamăgirea... dar şi iubirea ! Şi pentru prima dată eu ... AM REGRETE ! (:

vineri, 1 iulie 2011

..

Către Dumnezeu ..

Doamne, ştiu că am sufletul înveninat, că am sângele injectat cu ură, că trupul insăşi e doar o armă aparent suficientă. Ştiu că Ţi-am greşit Doamne, că Te-am supărat atunci când Ţi-am negat existenţa, că Te-am rănit atunci când am aruncat asupra Ta vina, pentru nedreptăţile ce mi se produceau. Am uitat, Doamne, că totul se întâmplă cu un motiv, dar de ce toate se întamplă în jurul meu? De ce, Doamne, le faci rău persoanelor apropiate mie, spre a mă face să regret ? Ia-mă pe mine, Doamne, ia-mi sufletul şi pedepseşte-l după voia Ta, iar eu mă voi resemna umil, în pofida gândurilor de acum. Ia-mi trupul, Doamne, neînsufleţit, şi oferă-L pradă demonilor din Iadul Tău perfect , în timp ce eu privesc, ameţită de ură. Fă astea cu fiinţa mea, dar nu-i mai pedepsii pe ceilalţi.. Nu-mi lua, Doamne, mama. Nu fiinţa care mi-a dat viaţă, plătind aproape cu viaţa ei. Nu o răni, nu o supune suferinţelor necruţătoare, nu o chinui şi mai mult, Doamne, doar pentru că a fost greşeala mea. Nu-i răpi puterea de a vedea apusul, forţa involuntară de a străbate lumea, voinţa inumană de a-şi trăi viaţa. Nu fi necruţător, şi astfel îţi voi mulţumi !

Poate nu înţelegi, nu crezi, nu vezi, ceea ce sufletul meu îngropat în resentimente, transmite, peste munţi şi dealuri. Este un vuiet, un strigăt disperat de ajutor, pentru că numai poate. S-a înecat de-a lungul anilor, în durere, ură, complexe,minciună... şi nu poate ieşi ! Poate doar să simtă , mai mult decât sufletele roboţilot mascaţi ce-l înconjoară ... şi urlă din răsputeri, doar pentru a fi auzit. De ce tu, Doamne, refuzi cu îndârjire să asculţi rugăminţile mele ? Nu vreau nimic pentru mine. Nu vreau seva vieţii, esenţa euforică, injectată în vene, sau răsfăţ rupt din Rai, pentru plăcerea sufletului meu. Vreau doar să ai grijă de ea, să fie bine, că doar ea e singura care mi-a alinat sufletul atunci când îl deschideam în faţa sa . Doamne, atât te rog ... ai grijă de mama mea !

marți, 28 iunie 2011

Again.

"Îmi e greu fără tine, atât de greu fără tine...''

Nu am crezut niciodată că un om poate poseda o forţă atât de mare, încât să iubească alt om, cu toată puterea sufletului său, necondiţionat şi irevocabil. Nu, nu mă refer la un alt FOST , căci sufletul meu a fost vindecat demult, de EL, de AL MEU, care ştiu că nu mă va lăsa niciodată singură.
Vorbesc despre o persoană, acea persoană care m-a făcut să fiu, cine acum sunt. Acea persoană alături de care am crescut şi m-am maturizat. Acea persoană care este mereu capabilă să-mi deschidă golul cărpit din inima mea. Credeam că numai simt nimic, că sufletul meu s-a vindecat de absenţa sa, dar se pare că destinul mi-a jucat încă o farsă. Când i-am privit ochii mari şi negri, amintirile, sfaturile, momentele din copilărie... mi-au năvălit in minte şi mi-au întunecat privirea. Izvorul cristalin al sufletului mi-a secat.. şi nu am putut să mai vorbesc. M-a durut sufletul, mintea, inima... si m-am simţit stearpă, ca o floare secată de viaţă.
M-am simţit mereu ca o barcă, pierdută, cu pânzele jerpelite şi ancora pierdută în timp, dar mi-am căutat mereu puterea să vreau, să uit, să mă ridic. acum însă,nu.. acum, parcă numai am puterea să vreau. Parcă aş sfâşia cu ochii-nlăcrimaţi şi mâinile însângerate , mantia impermeabilă dintre trecut şi prezent.... şi aş rămâne acolo ...nu aş fi nevoită să-mi scot singură sufletul, să îl arunc în mare.
Nu am crezut niciodată că nu am uitat, ca amintirea este încă vie , dar ... poate că în cartea vieţii mele, scrisă cu peniţă argintie, pe paginile cerului... este scris să nu uit niciodată, un prieten bun, o familie unită, amintiri palpabile.. şi lacrimile vărsate acum..
de sufletul meu !

miercuri, 2 martie 2011

Cu tine.

Cu mâna ta, în mâna mea
Acum aş vrea să mă trezesc,
Să am mâna ta, pe foaia mea,
Să pot să mai răzbesc !

În ochii tăi să regăsesc
Un dans lasciv de-o seară,
Cu ochii tăi eu să trăiesc
Să mă priveşti ca-ntâia oară !

Cu gura ta tu să-mi vorbeşti
Să-ţi aud vocea, să mă alint,
Şi gura ta să o sărut..
Cu voluptate să mă sting !

În trupul tău eu să mă pierd..
Să mă-ncălzesc mai lent.
Şi trupul tău eu să iubesc
Cu teamă să-l dezmierd !

Şi  doar CU TINE eu să zbor..
..nu singură pe culmi !

duminică, 20 februarie 2011

Truth about me .

I never could give up smoking.
I can't sleep at night.
I can barely breath, when i hear that song.
I see one face, everywhere.
I'm sick of being sad.
I'm not strong enough to get up.. and start again.
I try to hide, all the things i feel..
I gave up make-up. and i'm proud.
I don't belive in friends.
I feel envious of the other girls..
I want lots of money.
I want my old life, back ..
I love that seven words.
I'm sick of this, so late at night..
I love the way you lie.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

smoke.



.

joi, 27 ianuarie 2011

.

Morning...

Încă o dimineaţă, lafel ca celelalte.. sau poate nu. M-am trezit învăluită de gânduri bune, de sentimente plăcute, de încredere in forţele si visele proprii. Cum am deschis ochii , am zărit-o pe Lady, căţeluşa mea.."pupăndu-mă" de bună dimineaţa. Apoi, tipic, sora mea care citea de zor la Bazele contabilităţii , mi-a adresat un "neaţa" posomorât.
Am început să vorbesc prin sms-uri cu ei, cu ai mei pentru a mă bine-dispune în totalitate. Zâmbeam ! Pentru prima dată in această dimineaţă am putut zâmbi satisfăcută. Mi-am amintit, apoi, de cel mai arzător vis al meu si am decis să mai adaug un pas, pe drumul lung spre realizarea sa. Eşec ! Am fost dezamăgită, subtil, încă odată, dar visul meu nu s-a năruit complet, pentru că mi-am recăpătat inconştient, puterea să vreau.
Deci pot să vreau, să obţin tot ce-mi doresc, să păstrez lângă mine, tot ce visez.





Oana Rn.

miercuri, 26 ianuarie 2011

..i don't wanna miss a thing..

     Niciodată nu am avut suficientă forţă sufletească, pentru a aprecia persoanele care mă iubesc, persoanele care îmi sunt alături. Acum, însă, totul s-a schimbat ...cu sufletul plutind aievea, asemenea unei bărci în valurile învolburate ale mării, m-aş întoarce la mal, dar numai am puterea să vreau.. Am puterea să simt !
     Am scris cu peniţă aurie pe paginile cerului , persoanele care mi-au incălzit sufletul in zilele ploioase, persoanele care au metamorfozat fiecare secundă dintr-o zi, într-o picătură de sevă, dar mai ales persoanele care mi-au întins o mână tremurândă, dar au avut curajul să mă ridice, atunci când nu eram puternică, nu puteam dansa frenetic, în valsul amintirilor.
     Am fost fericită, atât de fericită, încât imaginaţia mea nu poate cuprinde tumultul de amintiri, de clipe frumoase şi de lucruri speciale,care mi-au luminat viaţa. Am putut spune, într-o zi de vară, într-o ploaie torenţială, că nu am creat nimic pentru a rămâne generaţiilor viitoare , dar am avut, iubirea. Am simţit vântul jucându-se cu pletele mele, pe vremea când zburam pe culmi, când numeam feeric si necontrolat, acel zbor pe culmi şi îi spuneam FERICIRE..
    Privind în urmă, parcă nu s-a schimbat nimic, dar parcă sunt mai temătoare acum. Nu vreau să pierd multitudinea de gânduri, sentimente, persoane care m-au târât zi de zi, afară din vacarmul cotidian .. Unele, le-am pierdut, altele, continuă să îmi mângâie suav inima , dar pe cele mai multe.. le doresc înapoi. Spun astea, pentru că nu îmi doresc să simt lipsa unor lucruri ...




to be continued ..